Eram entuziasmată că după 9 luni o să reușesc să ajung să-mi văd părinții și o parte din neamurile mai apropiate. Mai mult decat atat, deja mi se părea ceva ireal. Parcă locul ăsta nu mai exista, era in ceață în mintea mea și dorința să vin aici și să o văd pe mama era atât de mare încât mi se părea nerealizbilă, chiar ducea spre teama să nu pățesc ceva și la ganduri de tipul „Dacă nu mai ajung acasa!” imaginându-mi tot felul de pericole ciudate. Conștientizam că nu e bine să gândesc așa, dar era inevitabil. Am rezistat destul de mult timp singura printre străini. Vizitând o mătușă, aceasta a zis că am rezistat eroic fiind așa sensibilă, văzând că mi-au dat lacrimile atunci cand eram la ea. Adevărul este că mă emoționasem foarte mult uitându-mă la verișoarele mele mai mici și fiind înconjurată de persoanele pe care îmi doream să le văd atât de mult.

Vară, căldură, planuri. Din primele zile am inceput să merg pe la doctori că aveam dureri și un fel de înțepături în diferite părți ale corpului. Mi-am propus să-mi fac  controalele aici pentru că în Anglia  nu prea aveam timp, munca de noapte îmi cam dădea orarul peste cap. Nu m-am simțit prea bine emoțional cam o săptămână. Acum am început și eu să-mi mai revin. Mă simțeam atat de ciudat încât am considerat că e mai bine să vorbesc cu un psiholog, acesta e văr cu mama. Aveam atacuri de panică la  intervale foarte scurte de timp. Mi-a dat pastile pentru asta, aștept să-și facă efectul complet.

Adevarul este că de când sunt adolescentă căutam soluția acestei probleme și până la urmă am decurs la a cere ajutorul acestuia ceea ce am mai facut si mai demult, dar nu am rezolvat nimic. E bine ca acum, macar țin un tratament pentru asta. Sunt in cercetare, vreau sa caut carți bune psihologice cu care să reușesc să descifrez sursa unor boli fizice și psihice.

Creierul nostru este cel cu care trebuie să lucrăm, felul cum gandim și cum depașim anumite momente din viața noastră ne influențează acțiunile și apoi rezultatele acestora. Perioada asta am învățat că nu e de glumă cu sănatatea. E bine să ne menținem, e bine să investim în noi pentru că e foarte greu să recuperezi ceea ce ai stricat. E bine să ne informăm din surse cât mai sigure , să aflăm ce e cel mai bine pentru noi, să avem grijă la alimentație, la odihnă.

În alte rânduri, mai e și perioada aceasta cu protestele. Oribile imagini, sunt scârbită de ceea ce se întâmplă în țară. Sunt scârbită de lăcomia lor, de lipsa lor de omenie, de lipsa de dragoste pentru țară, de minciunile lor și tot ce ține de acest comportament pervers. Nu-mi place nimic din ce văd în legătură cu sistemul și chiar în legătură cu anumite tiparuri comportamentale ale oamenilor din jur. E o lume destul de urâcioasă. M-am învățat cu oamenii din Anglia, sunt mai ok, mai ales cei care te servesc, mult mai draguți. E o atmosferă destul de apăsătoare aici. Dacă nu mai erau unii romani prin Anglia, era un loc mult mai superb, dar chiar și așa, e mult mai bine decât aici.

Acum nu pot decât să accept că așa e lumea, așa e dragul meu popor. Un popor trist, neputincios, sărac. Mă așteptam la mai mult de la oameni atunci cand eram copil. Vedeam adulții mult mai interesanți, mult mai puternici și abia așteptam să cresc ca să fiu și eu ca ei. M-am înșelat, nu vreau să fiu ca nimeni, vreau să fiu doar eu intr-o varianta din ce in ce mai bună. Imaginea mea despre adulți pe care o aveam este total eronata față de imaginea pe care mi-am format-o în ultima perioadă.

Noua mea percepție îmi cere să lupt pentru mine, să-mi găsesc calea. O să las în urmă impresiile greșite, inocente pe care mi le-am format de mică asupra oamenilor. Mă pot aștepta la orice de la ei. Mi-ar fi greu să-mi las dragostea de țară, de asta o să o pun acolo într-un colț al inimii deocamdată. Îmi controlez revolta pentru că nu cred că îmi face bine, dar să sper la o țară mai bună ar însemna să-mi creez niște așteptări ireale. În realitate se poate întampla orice în țară atata timp cat nu depinde de mine și e mai bine să nu-mi fac iluzii.

În concluzie, venirea în țară m-a ajutat să-mi dau seama de cum merg lucrurile de fapt în legătură cu oamenii și interesele lor. Văd clar diferența dintre modul cum gândeam atunci și modul cum gândesc acum. Erau multe lucruri pe care eu nu le observam în lume înainte să plec. Asta pentru că îmi era greu să  accept partea rea și crudă. Ochii mei s-au deschis în Anglia, dar nu a fost ușor. Pentru mine perioada aceasta este un nou început și am scris și voi scrie despre ea cu mare atenție și mare drag.

Spune mereu : „Bine ai venit!” noii tale versiuni.

Cu dragoste Elena Istrate!

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s