Exista momente cand stau in pat si ma uit intr-un singur punct, atunci privesc in gol. Mai sunt momente cand  stau in intuneric, cu fata in sus si ochii inchisi, sau cand stau cu capul  mai sus pe o perna cu ochii atintiti spre ferestra unde se mai zareste lumina slaba a noptii . Mai sunt momentele in care dimineata ma trezesc diferit fata de cum ma simt in alte zile. In toate acele momente ma prind cele mai interesante stari pe care le pot trai. Uneori observ cum gandurile vin unul dupa altul fara sa dau atentie. Uneori ma simt absenta, doar privesc. In momentele alea sunt dincolo de corpul fizic, dincolo de ingrijorarile minore, dincolo de oamenii care ma preocupau, de sentimentele prea puternice care sa ma dominau. Atunci sunt linistita, atunci imi aleg gandurile, imi aleg starea de moment, atunci ma gandesc de ce imi pasa de ceva. Trec ganduri, trec imagini, si nu ma implic indiferent cat de nebunesti sunt ele. Muzica ce aleg de obicei sa o ascult, o aleg pentru a provoaca starile pe care vreau sa le traiesc pe moment.

M-a prins un moment de genul acesta cand ascultam melodiile lui ,,Cedry2k” si ,,Dragonu” ,eram asa concentrata incat nu-mi dadusem seama ca ma aprofundasem mult prea mult in versuri si melodii, iar pentru cateva clipe parca disparuse timpul si locul , iar deodata imi apare in cap ideea: ,,Acum nu as mai spune nimic!”.Toate acele concepte care s-au amestecat pret de cateva minute stand in acelasi loc s-au concentrat doar intr-o singura fraza, cuvintele singure rasunau in minte. Nu mi-am impus nimic, a venit de la sine magia, asa zic eu cand imi vine o revelatie. E un fel de magie a vietii, adica inspiratia aia care vine brusc din revelatie si apoi gandesc ,,Ce idee buna! Gata, scriu despre asta”. Ador momentele spontane.

Acum vine intrebarea,, De ce nu as mai spune nimic ?”:

Nu as mai spune nimic uneori pentru ca stiind ca daca as spune s-ar putea sa nu intelega nimeni!

Nu as mai spune nimic uneori, ca daca as spune ceilalti si-ar face impresii gresite, care  sunt niste iluzii din capul lor! Atunci de ce m-as obosi?

Nu as mai spune nimic uneori pentru ca ma simt foarte bine in linistea mea si as vrea sa mai raman acolo!

Nu as mai spune nimic uneori pentru ca imi dau seama la cat de putina lume i-ar pasa cu adevarat!

Nu as mai spune nimic uneori pentru ca ma mai simt ca si cum as lupta impotriva morilor de vant!

Nu as mai spune nimic atunci cand vad oameni asa goi in interior!

Nu as mai spune nimic atunci cand vad oameni  rupti de realitate!

Nu as mai spune nimic atunci cand nu mi se inteleg perspectivele!

Nu as mai spune nimic cand ma gandesc ca sunt singura care gandeste diferit intr.o multime!

Nu vreau sa ma mint si nici pe voi, uneori nu e usor sa vezi cum si de ce se intampla anumite lucruri in lume sau cuiva caruia vrei sa-i fie mai bine si tu sa nu poti face nimic. Te vezi mic si fara putere pentru ca nimeni nu mai crede ca se mai poate face ceva. Acestea sunt gandurile unei fiinte careia chiar ii pasa de oameni, de starea actuala a societatii, de nivelul mentalitatii, de creatie. Sa fim sinceri, multi au renuntat sa le mai pese, cei mai multi vad in jur doar un teatru de papusi si asa si e, doar ca depinde cat de atent esti la piesa care se joaca si mai ales la personaje.

Si multi oameni se mai gandesc la modul ,,Ba nu e corect ce se intampla cu tara noastra, dar n-ai ce sa faci!” sau ,,Asta e lumea, ce sa-i faci?” Genul de persoane care in sinea lor ar vrea sa fie mai bine, simt ca este loc de mai bine si ignora pentru ca se simt neputinciosi, dar se conformeaza pentru ca vad ca nimeni nu face nimic si raman sa se descurce cum pot. Isi spun ca se multumesc cu ce au, ca ce pot face ei mai mult, nici macar potentialul lor nu se obosesc sa il caute si sa-l puna in valoare.

Unii mai zic cate ceva, mai au tendinta sa mai aprofundeze subiecte importante generale , de multe ori nu fiind foarte siguri de ceea ce vorbesc sau cel putin nu la nivelul cel mai ridicat, isi dau si ei cu parerea. Nivelul cel mai ridicat adica sa aibe argumente solide care sa demonstreze ca vorbele sunt adevarate. Acestia sunt mai constienti decat ceilalti, dar de cele mai multe ori cuvintele se dizolva ca si cum nici nu au fost rostite tot ajungand la concluzia ca nu se poate face nimic.

Oamenii care vor sa faca ceva  pentru ceilalti, care cauta si gaseste argumente solide ca sa demonstreze adevarul pe care l-au cautat si ei insisi mult timp pentru a face lumea un loc mai bun si pentru a fi impacati cu sinele lor, dau de tot felul de limite si bariere puse de societate. Cei care nu stiu adevaruri importante ale lumii, in loc sa ia in calcul orice posibilitate despre modul cum functioneaza lumea nu fac decat sa le sara in cap celor care chiar au ceva de zis. Impotriva lor prostimea, impotriva lor cei mai de sus. Un om cu intentie buna poate fi usor de doborat daca nu il sustine nimeni. Nu e nimic rau ca sa gandim la modul ,,Ia sa ascult ce zice fiinta asta, poate am ceva de invatat”.Mandria aia in care crezi ca le stii pe toate e prosteasca si nu te ajuta cu nimic. E bine sa fim mai deschisi, mai receptivi. Daca nu ai auzit ceva in viata ta, asta nu inseamna ca nu e adevarat.

Odata ne saturam de toate si multi dintre noi plecam si gata, cu ce sa ne batem capul asa-i? Totusi la fel, acolo in departare, noi am fi vrut sa stam in tara noastra langa familiile noastre, dar daca nu se poate aia e. Ne obisnuim in alte tari, ne facem acolo familie, multe sacrificii pentru un trai mai bun. Pana la urma nimeni nu face nimic in tara asa-i?

Multi oameni spun ,,Fiecare se descurca cum poate!”si pe de o parte asa e. Fiecare fiinta se descurca cum poate, pe primul plan fiind supravietuirea sa proprie si apoi a familiei sale. Oricum ar fi conteaza modul in care gandim fraza „Fiecare se descurca cum poate” daca suntem total indiferenti fata de ceilalti sau ne pasa macar la modul ,,E o fiinta umana ca si mine, macar sa arunc o privire” dupa aia vezi ce faci in functie de circumstante. Nu te costa nimic sa asculti o poveste.

Oare o fi ceva adevarat din ce ti se povesteste? Chestia e ca in ziua de azi nici nu mai stii ce e pe bune si ce nu. De asta oamenii care au probleme cu adevarat nu sunt luati in seama, din cauza nenumaratelor minciuni varsate dealungul anilor cu diferite scopuri. Nici nu stii ce sa mai crezi, asa ca oamenii care isi vad de viata lor ar trebui sa fie intelesi. In esenta ca sa stii ce sa crezi si ce nu trebuie sa crezi, e bine sa mai aruncam o privire si spre intuitie, ajuta foarte mult, ca daca te bazezi doar pe logica nu stii ce sa crezi. Intuitia e un indicator foarte bun, te ghideaza mult in cazul in care trebuie sa alegi sa te risti sau nu sa ajuti pe cineva cu ceva.

Tot la o concluzie ajung oricum ,,Nu risti, nu castigi!” si pana la urma de multe ori din ceva ce pare ca e rau reiese un bine. O circumstanta, un om, un moment, inseamna ,,Viata vrea sa-mi arate ceva!”. Tu poate crezi ca e ceva nesemnificativ, dar poate fi o usa ce se deschide pentru tine, o usa careia ii treci pragul sau nu, iar tu nu poti sti ce e dincolo. Fii atent la viata, fii atent la usile care ti se deschid. Intamplarile nu sunt intamplari, iar oamenii cu care ne intersectam nu sunt degeaba acolo. Fii mai receptiv la viata si o sa fii surprins. Observa ceea ce ti se repeta, o sa vezi unde iti bate viata apropo. Observa ceea ce rezoneaza cu tine, ceea ce iti place si ce nu , ceea ce te doare si de ce. Traieste cu inima, cu simtirile, ai incredere in intuitia ta, nu ignora ceea ce iti bucura sufletul , nici ceea ce te raneste.

In haosul asta de afara, o sa observi totusi o ordine a lucrurilor, si nu ma refer la sistemul in care traim, ci ma refer la cum functioneaza viata dincolo de viziunea superficiala. Mai arunca o privire, doar priveste, nu eticheta, nu-ti face idei despre ce vezi, fii absent si o sa vezi ca pentru cateva momente o sa ramai si tu fara cuvinte. Atunci  nici tie n-o sa-ti mai vina sa mai spui nimic, iar asta se va intampla ca ai ajuns sa intelegi mai multe.

Multumesc!

Cu recunostinta Elena Istrate!

 

 

 

4 gânduri despre “Cateodata n-as mai spune nimic

    1. Sigur ca simtim nevoia, desigur nu ma indoiesc ca mi-ati inteles mesajul. Fac referire strict la momentele in care ai putea spune atat de multe si totusi alegi sa nu mai spui nimic, nu te mai implici pentru ca te gandesti ca esti o voce mica de unul singur . De asta am inceput sa descriu momente in care se intampla asta. O sa vad daca e nevoie sa continui articolul, poate ma fac mai explicita. Multumesc! Sper ca m-ati inteles . 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  1. Nu ne putem adresa ,in limba chineza unui vorbitor de limba rusa……..Se poate invata limbajul fiecaruia dar nu ne-ar ajunge o viata……Daca ne adresam unor grupuri este inevitabil sa fim de neinteles pentru multi………Solutia?Cred ca am putea sa ne consumam energia comunicand doar cu cei care sunt pe aceeasi lungime de unda………………………………..Restul ii vor urma pe cei care inteleg,atunci cand se va dovedi ca este avantajos pentru ei,sau nici atunci,in unele cazuri……..

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s