Bună dragi cititori, a trecut multă vreme de când am tot amânat să public ceea ce scriu, nu pentru ca n-am avut idei, ci din cauza tendinţei de a mă întreba „Dacă se poate mai bine?”. Apare îndoiala, gândesc că fiecare persoană care citeşte trebuie să perceapă ce vreau să transmit, nu să fie influenţată în vreun mod greşit. Mă gandesc mult la voi, vreau să fie de calitate ceea ce transmit.

Am scris până acum, am scris foarte mult, am zeci de foi pline de cerneală. Multe idei din care se vor naşte multe altele. Mă gândesc serios sa pun toate ideile cap la cap si sa scriu o carte pe viitor. Nu ma voi lăsa, incă sunt oameni care vor să mai citească, dar mai mult decât atât, nu mă voi lăsa pentru ca eu simt ca asta imi este o chemare, ceva ma strigă.

Cititul e benefic, unii oameni nici nu-şi dau seama. Cititul hrăneşte sufletul, te provoacă să simţi şi să gândeşti. Cartea o scriu pentru oameni capabili, mulţi probabil nu şi-ar bate capul să o intelegă, dintr-o anumita perspectiva ar putea fi grea de digerat, deşi o sa imi dau toata silinţa ca să nu pară aşa.

Vreau să spun că deşi mereu am avut ganduri multe, uneori prea multe, iar acestea mai formau idei trăsnite si imaginaţia mă mai domina intr-un mod bizar, tot n-am fost sigură că fac ce e pentru mine. Chiar cu modul meu de a vedea dincolo de aparenţe şi de a simţi profund, tot m-am indoit. A fost nevoie sa ma conving ca nu ma insel si ca nu mi se pare că vad eu ceva si alţii nu. A durat mult pană să mă simt pregătită să scriu, şi să-mi găsesc sensul.

M-am indoit de mine aşa mult pentru ca ceilalţi mă făceau sa cred că e ceva greşit la mine, să nu cadeţi niciodata  in extrema asta pentru că o să îngropaţi ceea ce sunteţi şi o să uitaţi de eul real. E rau, pentru ca sufeream, nu puteam  fi altfel, niciodata nu o sa fiu, spiritul nu se schimbă. Energia noastră cea mai profundă, fiinţa ascunsă cel mai adânc e neschimbabilă pentru că energiile nu mor. Nu am putut să mă conformez cu conceptiile sociale pe care eu nu le gândeam aşa, ar fi însemnând să ma mint singură. Gândiţi cum vreţi, alegeţi să fiţi voi cu orice risc, cand sunteti reali va simţiţi cel mai bine, cel puţin eu ma simţeam mai uşurată, aveam sufletul mai împăcat. E foarte plăcut să te simţi tu, simţi că prinzi putere, că depinzi de tine.

A durat destul pănă să mă cunosc, să mă invăţ cu mine, a fost nevoie sa experimentez ceea ce sunt ca sa fiu sigura că mă cunosc, să fiu sigură că nu e doar o iluzie a minţii mele despre mine, ca nu e o iluzie despre cum credeam că e realitatea.Aşa am  cunoscut realitatea gândită la mod general (ce crede majoritatea oamenilor despre cum functionează lumea), am cunoscut realitatea in esenţa ei (dincolo de iluziile din capul majoritaţii), dar mai cunosc si realitatea mea ( ceea ce cred eu despre realitatea pe care o vad altii si ceea ce sunt, că am tot dreptul sa fiu,  să fac ce vreau, să spun ceea ce cred si simt). E interesant că oricum fiecare vedem lumea cu ochi diferiţi, sunt tot felul de concepte si moduri prin care alegem să vedem viaţa, se pare ca unii uită acest lucru si incearca sa iti fure parti din tine crezand ca lucrurile stau neaparat asa cum cred ei.

Din cauza unora am avut reţineri, din cauză că ştiam ce ar putea spune despre mine dacă mă exprim, că sunt conştientă de nebunia pe care o am şi ceea ce aş putea provoca la un nivel mai înalt, adică mai mult decât părerile unor oameni care se mint şi pe ei înşişi. Acum am văzut că pur şi simplu pe unii îi duc capul mai mult decât pe alţii aşa că nu-mi mai este teamă. Pot alege orice vreau pentru mine, pot să fiu ceea ce sunt .

De ce să-mi fie teamă de nişte zâmbete şi chicoteli false dacă astea nu au valoare? De ce să-mi fie teamă de ceea ce crede un om cu mai puţin creier dacă părerea lui nici nu contează? De ce să-mi fie teamă dacă lumea ar arunca cu noroi în mine, dacă eu rămân neatinsă?

Nimic din toate nu ar conta pentru că nu mă vor distrage de la drumul pe care m-am chinuit atat să-l construiesc. Toţi ăştia să creadă , să spună şi să facă ce vor, pot să-şi bage nasul  pe unde nu trebuie, doar n-o să-mi consum energia pe ei, astea le sunt preocupările. Nu mai înşir care ar putea fi motivele lor, deşi aş spune ca din propriile lipsuri şi frustrări, dar nu e loc aici de discuţie.

Aşa că dragilor alegeţi-vă şi voi un drum , construiţi-l sau faceţi ceva ce v-aţi propus mai demult şi nu aţi făcut lăsând câinii să latre sau dacă vă îndoiţi de ceea ce vreţi să faceţi să ştiţi că dacă nu încercaţi nu veţi afla niciodată dacă e bine sau nu. Eu am ales să merg pe drumul meu fără teamă, dar cu mai multă curiozitate despre cum mă va mai surprinde viaţa.

Mulţumesc!

Cu recunoştinţă Elena Istrate !

 

6 gânduri despre “De ce n-am publicat mult timp?

  1. Poate ca este o parabola complicata, dar as vrea sa-ti spun cum vad eu lucrurile. Doi prizonieri. Inchisi intr-un fort departe de orice urma de civilizatie. Unul se resemneaza gandindu-se ca este inutil, oricum nu are nici o sansa. Celalalt, cu o lingura, incepe sa sape in perete. Tu care esti dintre cei doi prizonieri?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Nu este aşa complicat. Cel de-al doilea sunt, am inceput să sap demult, dar m-am oprit şi nu a fost aşa bine. Aş suferi dacă m-aş resemna pentru că este foarte posibil să nu fie inutil. Mulţumesc pentru acest comentariu, este foarte potrivit!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s