“Sed omnia praeclara tam difficilia, quam rara sunt” (Baruch Spinoza, Latino) se traduce “Căci orice lucru măreţ este la fel de greu de înfăptuit, pe cât este de rar”.

Astăzi, stăteam singură savurând cafeaua, îmi vin deodată şiruri de gânduri în minte care la sfarşit s-au conectat în acest citat ce l-am întâlnit mai demult într-o carte. Reflectam la anii vieţii întrebându-mă dacă îmi ajunge o singură viaţă ca să realizez ceva, să creez ceva de care să fiu mulţumită.

Îmi treceau prin minte posibile imagini viitoare, cum că aş fi terminat o facultate, că dacă nu mi-ar ajunge numai una, dar terminarea anumitor facultăţi ?

Acestea m-ar ajuta să îmi dezvolt cunoştinţele destul de mult încât să îmi vină acea “idee strălucită” care să rămână şi după ce mor?

Chiar trebuie să studiez aşa de mult ca să pot face ceva care să mă mulţumească în viaţă?

Gândesc apoi că după cunoştinţe, facultăţi, anii trec ajungând la treizeci şi ceva de ani. Cred că la treizeci şi ceva eşti în floarea vârstei, dar să faci un lucru măreţ, care să conteze cu adevărat în lume, să fie util, original, creat de la zero este greu de realizat, pe cât este de rar aşa cum se înţelege din acest citat, iar acel lucru nu se ştie cât timp îţi ia.

Acest citat este profund, mi-a dat de gandit şi îmi provoacă mintea să îşi pună multe multe întrebări:

Cum să acţionez astfel încât să ajung să realizez acel lucru măreţ?

Oare o să descopăr acel lucru măreţ?

Se merită efortul următorilor ani din viaţa mea ca să creez ceva util pentru lume?

Dacă va fi ceva care va face lumea sa se indoiască?

Dacă după mulţi ani nu va crede nimeni că ar fi posibil acel lucru creat?

Oare e mai uşor să las lucrurile să curgă, fară să intervin cu tot felul de ganduri şi întrebări?

Dacă toate aceste întrebări mi le provoacă o teamă din interior de care nu sunt conştientă?

Posibilitatea propriei creaţii

Cum sună asta?

Ce simţi cand citeşti asta?

O idee prea visătoare?

Ceva care nici nu trebuie să te preocupe?

Posibilitatea propriei creaţii, în primul rând este foarte reală şi o poţi face realizabilă în viaţa ta, o poţi face să fie unicul scop care este si e foarte dificil. Nu cred că sunt prea mulţi oameni care să se implice cu adevărat în asta, pare ceva prea visător pentru unii ca să se implice, mai bine îi lasă pe alţii, de fapt poate nici la asta nu se gândesc.

Cei care nu cred ca există o sursă a imaginaţiei infinită, care vine din interiorul nostru, că nu există o limită a posibilităţilor pe acest plan, aceia nu vor privi spre asta alegând mai degrabă să trăiască simplu.

O fi o alegere să rămână “trăind simplu”?

În cazul celor care se gândesc la asta, celor care au idei, dar nu le aplică, care se gândesc că “E prea extravagant”, “E prea ciudat”, “Ce vor zice ceilalţi?, pentru ei este o alegere să traiască simplu, fară prea multe bătăi de cap, chiar dacă nu se simt fericiţi cu adevărat nu se riscă să sape mai adânc din diferite motive, aceste motive fiind la rândul lor căutate de propria teamă.

În cazul altora ideea creării poate nici să nu existe, sunt oameni care nu sunt făcuţi pentru a creea ceva măreţ, nu ştiu din ce motiv. Singurul lucru deranjant este că dânşii resping şi ideea şi trag în jos şi oamenii care vor să facă ceva cu adevărat. Ei resping originalul, resping extravaganţa, resping oamenii extremi, ciudaţi, care par nebuni. “Ciudaţii” dau culoare vieţii, “ciudaţii” sunt oamenii care mie îmi plac cel mai mult.

Nu cred că oamenii care s-au gândit la creaţie au putut uita de asta pur şi simplu în timpul vieţii, pentru mine pare un gând care te bântuie continuu dacă măcar nu încerci. Mă îndoiesc că cei care se gândesc la asta se simt împliniţi, împăcaţi cu ei inşişi deoarece dacă au “norocul” să fie atinşi de această “putere a creaţiei” ar fi un chin să te împotriveşti şi să traieşti ca şi cum nici nu ţi-a trecut prin minte asta.

O fi mai bine pentru cei care nu-i preocupă ideea de a crea ceva important şi util în lume. Nu vreau să se înţeleagă greşit, toţi avem un sens pe Pămant, altfel nu mai eram aici. Mie mi se pare prea plictisitor să trăiesc simplu, desigur avantajul în asta fiind că aşa nu ai preocupări prea mari, bătăi de cap. Dacă aş alege să trăiesc doar cu grija ce o să mănânc mâine, trebuie să fac curat etc (lucruri simple de zi cu zi) m-aş plictisi pur şi simplu, m-aş simţi cu moralul la pământ cu o permanentă senzaţie impulsivă de a face ceva interesant. Cred că cei cu un mod de viaţă obişnuită îşi fac preocupări simple, se ancorează singuri în dificultăţi, iar dacă nu au dificultăţi işi creează scopuri la fel de obişnuite. Dacă nu ar face asta s-ar plictisi şi ei de aceeaşi rutină, că deodată ce ai o viaţă la modul ăsta tu îţi creiezi nevoi/dorinţe sau ţi le creează alţii. Adică crezi că ai nevoie de ceva, o casă mai mare şi o maşină mai scumpă şi scopul tău devine o casă mai mare sau şi o maşină mai scumpă. Este doar un exemplu a modului de a da sens vieţii tale prin ceva, un scop.

Indiferent de situaţie, fară să zic că unii sunt mai buni decât ceilalţi, important este ca fiecare să facem ceva care să ne facă fericiţi. Aşa cum am mai spus, toţi avem un sens, toţi trebuie să fim buni la ceva, avem anumite talente. Ca să ne simţim bine cu noi înşine, merg pe ideea că este necesar să facem acel lucru la care putem fi foarte buni, care ne face să ne simţim utili, fericiţi.

Cei care îi trag în jos pe cei care vor să facă ceva cu adevărat sunt cei care au un nivel foarte scăzut ca şi intelect. Dacă ne-am sfatui şi ne-am încuraja unii pe alţii lumea ar avea cu siguranţă o imagine mai plăcută, mai armonioasă.

Am tendinţa să selectez lucrurile, în cazul de faţă am selectat în minte modurile de viaţă în funcţie de tipurile de oameni şi grade de scop.

La baza vieţii, în realitate toţi suntem unici, nu există o persoană care să fie exact ca alta. De ce să apară ceva la fel ca altceva? Mai ales ceva la fel în acelaşi timp? Modul de a fi, în interiorul nostru este din naştere.

Modul de a fi, nu are treabă cu concepţiile care suntem învăţaţi, adevărurile sau minciunile cu care convieţuim. Este ceva în spate dincolo de comportamente şi concepţii. Dintr-un motiv sau altul ceva face să devenim inconştienţi de asta, de adevărata noastră natură, de ceea ce suntem. Aşa că ne împarţim în atâtea categorii, unii mai treji, alţii mai adormiţi cu alte cuvinte unii mai conştienţi alţii mai inconştienţi, unii cu mintea mai deschisă, alţii cu mintea mai închisă, unii care scuipă ură în jurul lor, alţii pe treaba lor, unii mincinoşi, alţii mai sinceri etc.

Suntem separaţi după entitate, după religie sau orice, ne este teamă să fim sinceri în totalitate unii cu alţii, facem războaie, ne atacăm unii pe alţii, luptăm pentru putere, ne comparăm. Concepţiile foarte diferite, realitatea fiecăruia ne separă şi tot ele ne creează problemele în relaţiile interumane. În acest haos, paradoxal se gaseşte o ordine.

În acest haos, mintea mea are tendinţa să împartă oamenii pe categorii la nivel intelectual şi spiritual. În momentul prezent preocupările majorităţii sunt asemănătoare, din cauza asta poate părea dificil să fii tu însuţi. Unii, vrem să ieşim din această majoritate şi suntem “marginalizaţi” într-o oarecare măsură.

Mesajul meu pentru cei care se simt marginalizaţi din cauză că sunt mai diferiţi şi vor să creeze ceva, este să nu se abată de la ceea ce vor să facă, să nu-şi piardă încrederea în ei, să rămână ceea ce sunt!

Vă doresc o inimă deschisă spre noi orizonturi!

Cu recunoştinţă, Elena Istrate!

3 gânduri despre “Sed omnia praeclara tam difficilia, quam rara sunt

  1. Buna ziua!..

    Am avut ocazia sa ajung si pe pagina dvs. – si remarcand cateva aspecte pe care n-as fi putut sa le ignor, desigur ca si comentariul acesta, din urma caruia sa va intreb: aveti disponibilitatea unei micute colaborari?!..

    Th3Mirr0r

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s