Stări de somn, ori insomnii

Mă cuprind în ritm haotic,

Încerc s-adorm, nu pot dormi,

Ori dorm prea mult, sună ironic.

Încerc să aflu cine sunt

Nu știu ce-am fost, nici ce-o să fiu,

Îmi amintesc apoi iar uit,

Cine am fost, cine-o să fiu?

Am stări de rău și-apoi de bine,

N-am chef de somn, poftă de hrană.

Se mai strecoară puțină euforie

În mod normal, sunt anormală.

Și-alerg de ani după un sens

Al meu, și-al totului ce văd,

Mă mai opresc din al meu mers

Când vine zgomot, întuneric, prăpăd.

Căutând constant, nu găsesc,

Că dau de oameni orbi și surzi,

Uneori eforturile mă obosesc

Să tot alerg printre păpuși.

Mi-e greață, cu greu mă pot hrăni,

Ai putea spune că-i  boală,

Mi-e somn, cu greu pot dormi,

Dar nu este prima oară.

Simt că nu mai sunt eu,

Nu reușesc a mă defini,

Dispare și vechiul meu eu,

Mai știu doar ce-nseamnă să fii.

                                 Elena Istrate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s